În mod evident la reţeta lui Costăchel se asortează de minune o Fetească Albă. Toate bune şi frumoase, dar aici ne lovim de o clasică problemă: e greu să găseşti soiuri tradiţionale româneşti bine vinificate. Vorba lui George Mitea: “Toţi fugim de ceea ce ne este propriu…”. În fine, să lăsăm filosofia de-o parte şi să încercăm totuşi o Fetească Albă de la Cramele Halewood, un vin demisec cu o denumire un pic cam pretenţioasă: Prahova Valley Reserve Fetească Albă. Veţi spune că prea puţin contează denumirea dacă vinul e bun. Probabil că aşa şi este! Haideţi să ne convingem şi să turnăm vinul, bine răcit, în pahare… Culoarea este galben foarte deschis. Nasul este predominant floral (soc, viţă de vie) cu ceva note de fructe exotice şi miere. Vinul este demisec, cu un atac “fragil” urmat de un corp elegant, cu o aciditate ridicată ce balansează foarte bine zahărul rezidual. Dacă îl serviţi pe la 6°C puteţi jura că e sec… Aşa că îi rog pe amatorii de vinuri seci “să nu schimbe canalul”! Senzaţia generală este de echilibru şi fineţe. Desigur că şi concentraţia alcoolică moderată (12%) ajută la conturarea acestei impresii. Postgustul, mediu, ne lasă o senzaţie de prospeţime şi “curăţenie”. Nu este un vin cu potenţial de învechire mai mare de 2 ani, aşa că încercaţi să-l consumaţi proaspăt. De altfel preţul de 20 de lei pentru o sticlă vă va convinge să-l aduceţi degrabă pe masă şi nu să-l ascundeţi prin cămară sau pivniţă!
