Iată un Aligoté care reuşeşte să se întreacă pe sine, depăşind cu succes limitele native ale soiului. Avem de-a face cu un vin cu o neaşteptată eleganţă şi un frumos echilibru între arome, mineralitate şi aciditate. Culoarea este galben pai, cu reflexii verzui, iar nasul este discret, cu flori albe de câmp şi senzaţii calcaroase. Corpul este mediu, cu alcool bine integrat, o lejeră astringenţă şi o aciditate strălucitoare. Gustul este direct şi liniar, cu mere verzi, lime şi cârcei de viţă-de-vie. Postgustul este lung, proaspăt, cu senzaţii puţin sărate, lăsând “o trenă” amăruie, elegantă. Un vin care merită, fără îndoială, un loc într-un “top 3 Aligoté-uri româneşti”.
