Zece despre Premiile de Excelenţă Vinul.Ro 2013
- A fost prima mea prezenţă în juriul unui concurs de vin. Am acceptat invitaţia cu scepticism, dar, după patru zile de jurizare, am ajuns la concluzia că ar fi fost mare păcat dacă aş fi refuzat.
- Am participat în calitate de proprietar de magazin specializat şi nu de blogger de vin.
- Am fost impresionat de efortul depus de Valentin Ceafalău pentru ca totul să meargă strună. Chapeau bas!
- Mi-a plăcut faptul că juriul a reprezentat mai degrabă vocea consumatorilor avizaţi decât pe cea a specialiştilor.
- M-am convins, încă o dată, că nu-mi place să dau note vinurilor, dar, dacă sunt nevoit, pot s-o fac onorabil.
- Am fost de acord în 90% din cazuri cu notele date de ceilalţi juraţi.
- Am avut ocazia să gust câteva vinuri româneşti de retail pe care, în mod normal, nu m-aş fi încumetat să le încerc. Probabil că nici de-acum încolo n-o voi face.
- Producătorii care n-au avut mostre în concurs n-au câştigat premii. Asta nu înseamnă că nu le-ar fi meritat.
- S-a adeverit ceea ce bănuiam de multă vreme: chiar dacă organizatorii şi juraţii unui concurs de vin sunt de bună credinţă, mecanismul după care fiecare degustător acordă note rămâne unul eminamente subiectiv. La fel şi rezultatele.
- Am stat la masa de jurizare alături de nişte oameni grozavi. Am legat noi prietenii şi ăsta a fost cel mai mare câştig.
Dacă ţi-a plăcut acest articol, « abonează-te la newsletter »
Înainte de a te abona, « vezi arhiva de corespondenţă »
Add Comment
Pai asta e intotdeauna frumos cu vinul: iti faci prieteni!