razvan@paharnicul.ro | +40 744 588 570

aMUSEd

Săptămâna trecută, m-am întâlnit, la Craiova, cu doi prieteni care m-au invitat, seara, la masă în oraş. Locul faptei, restaurantul Epoca, e o locantă cu ştaif, cu un meniu sofisticat, cu o bună listă de vinuri şi cu chelneri foarte amabili şi comunicativi. Ca şi cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, proprietarul ne-a permis să servim la masă un vin roşu pe care-l adusesem în dar prietenilor mei, aducându-ne chiar el paharele potrivite şi un decantor. Până să ajungem însă la vinul roşu, am hotărât să începem masa cu un vin din lista restaurantului, iar prima mea opţiune a fost o sticlă de spumant Sole Roze de la Cramele Recaş.

Zis şi făcut: chelnerul ne-a adus spumantul, bine frapat, împreună cu o a doua sticlă, pe care m-am străduit în zadar s-o identific. În acel moment s-a declanşat asupra mea un foarte interesant experiment de marketing: “Văd că vă plac vinurile roze” îmi zice chelnerul… “N-aţi vrea să încercaţi ceva nou?”… şi îmi pune în faţă o sticlă de roze Muse Night de la Cramele Recaş. Recunosc, m-am uitat “ca găina-n lemne”, fiindcă habar n-aveam, la vremea aceea, de existenţa gamei Muse. Oarecum mândru că m-a pus în încurcătură, chelnerul profită de tăcerea mea: “Tocmai s-a lansat săptămâna asta!”. Eu nu mai eram deloc atent la el, scufundându-mă deja în studiul sticlei: roze din Pinot Noir & Fetească Neagră, demisec, sticlă translucidă integral sablată, inscripţionare direct pe sticlă cu cerneală luminescentă, dop de sticlă tip Vinolok… Verdict: “Not my sandwich”. Am refuzat politicos şi l-am rugat pe chelner să ne toarne în pahare spumantul comandat iniţial… Cu alte cuvinte, nu m-am simţit deloc “în target”…

Dacă e să stau strâmb şi să judec drept, întâmplarea asta, dincolo de a fi oarecum amuzantă, este, de fapt, una foarte elocventă. Ea demonstrează faptul că Recaşul a ţintit foarte corect cu gama Muse: către tineri, către cei fără idiosincrasii şi fără idei preconcepute despre vin… Fiindcă noi, aşa-zişii “amatori pasionaţi” sau, vezi Doamne, “cunoscători” suntem, trebuie s-o recunoaştem, un pic prea conservatori. Avem de-a face, la urma urmei, cu un demers de tip André Rieu, cel care a împachetat muzica clasică într-un frumos ambalaj de marketing şi a coborât-o în stradă, printre oamenii tineri, cu riscul de a-şi ridica în cap toţi criticii muzicali.

Acum câteva zile, am participat şi eu la lansarea în Bucureşti a gamei Muse, prilej cu care am gustat, în fine, vinul pe care l-am refuzat la Craiova. Pot să vă spun că între Muse Day şi Muse Night e doar o diferenţă de zahăr rezidual – primul este sec, iar al doilea e demisec. Împreună cu o parte dintre “cunoscătorii” prezenţi la eveniment, am decis în unanimitate, că demisecul e cel mai echilibrat asamblaj. Ca să nu mai lungim vorba, ambele vinuri sunt foarte proaspete, exotice şi vorbesc, cu nonşalanţă, pe înţelesul tuturor. Precum André Rieu.

Related articles

10 vinuri pe care le-aş mai bea şi în 2014

2013 mi-a lăsat un postgust amar din multe puncte de vedere, dar acum, la începutul lui 2014, refuz să-mi reamintesc motivele. În schimb, răsfoind blogul […]

Learn More

Salată de crudităţi & Eclipse Rosé, Basilescu

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc c-o să vină în curând primăvară şi o să scăpăm de munţii ăştia de zăpadă, […]

Learn More

Vinurile Levantului de la Château Musar

Când mă gândesc la Liban, îmi vin în minte cinci cuvinte cheie: istorie, multiculturalism, francofonie, gastronomie şi vinuri. Libanul este relativ tânăr – republica s-a […]

Learn More