Le Figaro Vin anunţă că va publica, pe 14 octombrie 2014, barometrul anual al comportamentului consumatorului francez de vin, o anchetă realizată pe un eşantion de 1218 de persoane, de către Sowine, o agenţie de marketing dedicată vinului, şampaniei şi băuturilor spirtoase. În avanpremieră, Le Figaro Vin publică şi o primă concluzie a studiului: 82% dintre francezi au declarat, în aprilie 2014, că cel mai adesea au consumat vin acasă şi nu la restaurant.
Putem extrapola oare această situaţie şi în România? Răspunsul este, cu certitudine, afirmativ – că doar nu trăiesc românii pe altă planetă (mă rog, unii ar putea totuşi să mă contrazică în acest punct). E bine de avut în vedere că francezii sunt lideri mondiali la consumul de vin (48 l/locuitor/an, conform OIV) şi ne putem imagina, fără doar şi poate, că obiceiurile de consum ale românilor nu sunt chiar atât de diferite. Cu singura observaţie că la noi consumul de vin este de patru ori mai mic: 12 l/locuitor/an, tot conform OIV. Mai mult, cum venitul românului este şi el sensibil mai mic ca cel al francezului, probabil că la noi mai mult de 82% dintre cetăţeni consumă vin acasă şi nu la restaurant.
Până aici toate bune şi frumoase, dar apare o întrebare inevitabilă: bine, bine, dar de unde cumpără 80-90% dintre români vinurile, dacă nu de la restaurant? Evident, din supermarket, din magazinele specializate sau de pe internet (nu neapărat în această ordine). Această observaţie elementară pare evidentă pentru consumatori dar, aşa cum văd eu lucrurile, nu şi pentru o bună parte a producătorilor noştri. Şi de ce spun asta? Păi hai să vedem…
În primul rând mă uimeşte goana inexplicabilă a producătorului autohton pentru a-şi lista vinurile în restaurante. În multe cazuri furnizorul plăteşte restaurantului o “taxă de listare” (a se citi “şpagă”) doar pentru a avea vinul afişat în meniu. Şi ce dacă se vinde câte o sticlă din an în Paşti? Important e că lista de vinuri s-a mai îngroşat un pic. Poate că pe mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri (şi nu sunt familiarizaţi cu “obiceiurile industriei”) ar putea să-i mire faptul că agenţii de vânzări ai producătorilor primesc bonusuri doar pentru faptul că vinul lor “se listează” în restaurante.
În al doilea rând, o altă regulă nescrisă a industriei spune că dacă vrei să lansezi sau să promovezi un vin e “musai obligatoriu” să faci un eveniment într-un restaurant. Practic, producătorul “sparge” nişte bani ca să facă o degustare într-o cârciumă (cât mai de fiţe, se înţelege), în ideea că, începând de a doua zi, toţi cei invitaţi la prezentare vor da buzna în localul cu pricina şi vor consuma vin în neştire. Mare păcăleală!
În al treilea rând, cârciumarii întreţin cu mare grija o “legendă urbană” conform căreia consumatorul intră pentru prima dată în contact cu vinul la restaurant şi abia apoi îl cumpără dintr-un magazin. O teorie foarte profitabilă pentru patronul de restaurant, dar care e (sau cel puţin a devenit) la fel de falsă ca şi primele două. Şi studiul francezilor o dovedeşte din plin.
Asemenea lui Polichinelle – acel personaj comic al teatrului de marionete – mulţi producători români de vin consideră, în mod naiv, că deţin taina consumului de vin în HoReCa. De fapt, secretul a ajuns să fie cunoscut de toată lumea: vinul nu se mai bea la restaurant. Citiţi pe Le Figaro Vin concluziile studiului SOWINE/SSI 2014 şi vă veţi convinge.
Foto credit: Horia Dumitru Oprea via Istorii regăsite
