Paharnicul

Castel Stârmina Negru de Drăgăşani 2008, Vinarte

Costăchel opinează că la reţeta de lasagna/musaca ar merge un vin roşu mai paşnic. Nu ştiu dacă Negrul de Drăgăşani pe care urmează să vi-l recomand este paşnic sau nu, dar cu certitudine este un vin extrem de versatil, uşor de asortat cu aproape orice preparat care conţine carne roşie slabă. Nu vreau să aduc aici în discuţie originea soiului (unii zic că e de fapt tot una cu vechiul Negru Vârtos, alţii zic că e o clonă de Negru Vârtos)… doresc doar să-i anunţ pe amatorii de soiuri româneşti că ar fi bine să ciulească urechile. Vom turna în pahare Castel Stârmina Negru de Drăgăşani 2008 de la Vinarte, un vin din Vânju Mare – Mehedinţi. Culoarea este violet spre negru cu aspect de cerneală (iată probabil şi explicaţia denumirii soiului). Nasul este foarte discret cu note de lemn şi ceva lactate. Gustativ prezintă (cu multă reţinere) gem de prune, puţin fum şi ceva piper. Ajuns în acest punct al degustării, recunosc, puţin dezamăgit, am hotărât să-i dau vinului o a doua şansă şi să-l aerez în decantor. După două ore de oxigenare am turnat din nou vinul în pahare… Surpriză de proporţii! Negrul de Drăgăşani s-a schimbat radical în bine. Gustul parcă a explodat prezentând note de coacăze, vişine, cireşe, prune, vanilie, piper şi alte condimente exotice. Corpul vinului este acum rotund, catifelat, cu tanini moi şi are un “ducă-s-ar pe gât” ceva de speriat. Postgustul este lung, aromat, cu note de gemuri condimentate. Evoluţia acestui Negru de Drăgăşani mă face să mă gândesc la o echipă de fotbal condusă încă din primul minut cu 0-1, care egalează în ultimul minut de joc pentru ca mai apoi să câştige meciul cu 3-1 în prelungiri. La 25 de lei sticla vă pot recomanda acest vin ca un “best-buy”. Trebuie doar să aveţi un decantor şi ceva răbdare!

Reţeta lui Costăchel | Paste cu carne gratinate la cuptor