Îmi place să cred că numele (arhaic şi oarecum mucalit) al acestui vin se referă la stilul de vinificaţie abordat, situat undeva la confluenţa dintre “Lumea Veche” şi “Lumea Noua”. Avem de-a face cu un cupaj din trei soiuri tipice pentru zona de sud a Văii Ronului (Viognier, Marsanne şi Piquepoul), parţial fermentat şi maturat în butoaie de stejar. Rezultatul e un vin cu o excepţională complexitate aromatică şi cu o fineţe aparte. Culoarea este galben auriu, iar nasul e delicat, cu trandafiri de dulceaţă, iarbă proaspăt cosită, note calcaroase şi aluzii mentolate. Corpul este onctuos, cu o aciditate medie şi cu o textură atât de compactă, încât îţi dă inedita impresie că trebuie să mesteci vinul înainte de a-l înghiţi. Gustul este intens, cu piersici coapte, pepene galben, grapefruit şi accente minerale. Postgustul este lung, lăsând senzaţii de cireşe amare albe, lime şi frunze de mentă proaspătă. Unul dintre cele mai remarcabile vinuri albe pe care le-am încercat anul acesta.
Evaluarea vinului
Evaluarea vinului
1 stea: 75-79 puncte (decent)
2 stele: 80-84 puncte (bun)
3 stele: 85-89 puncte (foarte bun)
4 stele: 90-94 puncte (excelent)
5 stele: 95-100 puncte (dumnezeiesc)