Feteasca Neagră este, fără îndoială, soiul roşu românesc cu cea mai mare notorietate. Ieşenii au chiar un motiv în plus de mândrie: locul de origine al soiului pare să fie situat în jurul localităţii Uricani din judeţul Iaşi. Desigur însă că asta se întâmpla, odată ca niciodată, pe vremea Dacilor… În prezent Feteasca Neagră este răspândită mai ales în Muntenia, cu precădere în podgoria Dealu Mare, unde “se exprimă” cel mai bine. Vinul pe care vreau să-l asortăm azi la tocăniţă lui Costăchel (pe mi-aş dori-o de vită) e produs tocmai în această podgorie, la Zoreşti, aproape de Buzău. Probabil aţi ghicit că e vorba de Feteasca Neagră Swallowtail de la Vinarte. Vorbim despre recolta 2006, un an cu mare potenţial în Dealu Mare. Nu prea ştiu de ce, această Fetească Neagră nu are o mare notorietate printre consumatorii de vin. Aş îndrăzni să spun că e mai degrabă un produs de nişă, destinat celor avizaţi. Haideţi însă să-l turnăm în pahare şi să încercăm “să-l desluşim”. În primul rând aducem vinul la o temperatură de 16 grade şi îl lăsăm 30-40 de minute în decantor. Culoarea este roşu-rubiniu închis cu bordură maronie. Nasul este complex: vişină putredă, fructe negre de pădure, note de piele, tabac, mentă şi pământ reavăn. Precum ziceam, vinul trebuie bine carafat deoarece altfel alcoolul iese în evidenţă. Gustul păstrează aceleaşi fructe negre dar vine şi cu ceva magiun afumat de prune, cafea, vanilie şi note ierboase. Corpul este mediu, rotund şi catifelat, cu o bună aciditate, tanini fermi şi alcool bine integrat. Postgustul este lung şi condimentat, cu vişine supracoapte, trufe şi piele. Potenţialul de învechire prescris de producător este de 5 ani şi cred că e o evaluare corectă: recolta 2006 a ajuns acum la maturitate deplină! Prin urmare pentru 66 de lei puteţi fi fericiţii posesori ai unei sticle de Feteasca Neagră Swallowtail numai bună de pus pe orice masă de sărbătoare.
