razvan@paharnicul.ro | +40 744 588 570

Un şut în fund e un pas înainte

Vinul a devenit, oficial, un subiect politic în Republica Moldova. Pentru a înţelege cât mai bine contextul, vă propun un un mic rezumat de istorie recentă, după care voi încerca să trag câteva concluzii de interes (cred eu) pentru industria de vin din România.

Martie 2006: divergenţa de poziţii dintre Rusia şi Republica Moldova în chestiunea Transnistriei declanşează primul embargou rus asupra vinurilor din Republica Moldova şi Georgia. Motivul? Serviciul rus pentru protecţia consumatorului ar fi găsit în vinurile moldoveneşti şi georgiene “metale grele şi pesticide”. E interesant de notat declaraţia oarecum stranie făcută în 2005 de către ministrul georgian al apărării, Irakli Okruaşvili: “Mulţi producători de vin georgieni exportă vinuri falsificate în Rusia, deoarece Rusia este o piaţă unde poţi vinde chiar şi rahat”. Păi la aşa o declaraţie n-ai cum să te mai miri că, un an mai târziu, ruşii au găsit pretextul perfect: “vinul cu pesticide”.

Septembrie 2013: un nou embargou rus asupra vinurilor moldoveneşti, în urma anunţului făcut de Chişinău că Republica Moldova va semna Acordul de Asociere cu UE şi Acordul privind Zona de liber schimb. Din nou, serviciul rus pentru protecţia consumatorului a decis că vinul moldovenesc are “o calitate nesatisfăcătoare”. Din nou, un răspuns politic la orientarea pro-NATO şi pro-UE a Republicii Moldova.

Octombrie 2013: crama Purcari face o campanie de promovare a vinului moldovenesc în România. La momentul respectiv, mi-am exprimat un punct de vedere, destul de nuanţat.

Octombrie 2014: crama Purcari organizează o excursie “de documentare” în Republica Moldova cu un grup de comunicatori de vin din România. Relatări de la faţa locului puteţi citi pe blogurile lui Mona Arsulescu, George Mitea, Dan Micuda şi Mihai Vasile. Iată, foarte pe scurt, câteva concluzii: crama e impresionantă, vinurile sunt bune şi foarte bune, gastronomia excelentă şi organizarea impecabilă. Momentul ales pentru această vizită n-a fost întâmplător: între 4 şi 5 octombrie 2014 a avut loc la Chişinău Ziua Naţională a Vinului – un eveniment mult mai bine organizat ca anul trecut, cu un buget consistent, susţinut din bani publici.

O primă concluzie: în urma celor două embargouri, Republica Moldova a pierdut 80-90% din piaţa de desfacere a vinului în Rusia şi încearcă acum să acopere această uriaşă gaură orientându-se, în primul rând, către partenerii tradiţionali: Polonia, Cehia şi România. Această strategie este susţinută la Chişinău de o decizie politică luată la cel mai înalt nivel şi este alimentată cu fonduri guvernamentale generoase. Acţiunile moldoveneşti sunt vizibile atât pe plan intern (precum se observă mai sus), cât şi pe plan extern: prezenţa standului Republicii Moldova la târgul ProWein 2014 de la Düsseldorf a fost una spectaculoasă şi foarte eficientă. Cu alte cuvinte, în ceea ce priveşte embargoul, la Chişinău a funcţionat perfect zicala “un şut în fund e un pas înainte!”.

A doua concluzie: producătorii români de vin nu par deloc îngrijoraţi de evoluţia situaţiei din Republica Moldova. Şi de ce ar trebui ei să fie îngrijoraţi? Păi, fiindcă e doar o chestiune de timp până când vinul moldovenesc va ajunge să reprezinte o ameninţare majoră pentru vinul românesc, atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă. Calitatea vinului e bună, românii au o simpatie istorică pentru vinul moldovenesc, marketingul lui este făcut ca la carte iar bugetele de promovare sunt puternic susţinute cu bani publici. Nu credeţi că ar fi destule motive de îngrijorare pentru industria românească de vin?

Ce ar fi de făcut? Eu cred că ar trebui, de urgenţă, să ne dăm singuri un şut în fund! Cu alte cuvinte, producătorii de vin din România ar trebui să lase orgoliile stupide la o parte şi să se reunească într-o structură puternică de lobby care să pună piciorul în prag autorităţilor române. Vinul trebuie să devină un subiect politic şi în România. Fără sprijin guvernamental vom pierde meciul, nu numai cu vinul moldovenesc, dar şi cu cel european şi, mai ales, cu cel din Lumea Nouă. Nota Bene: patriotismul consumatorului român e pe ducă!

Foto credit: Ivan Mlinaric via photopin cc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *