Sper să nu supăr pe nimeni numind această reţetă “nepretenţioasă”, dar mie aşa mi se pare. În consecinţă, pentru a o acompania, ne trebuie un vin roşu sec, uşor de băut, cu aciditate ceva mai redusă, fără asperităţi şi astringenţe. Am ales un Merlot 2008 din gama Caloian a cramei Oprişor, considerând că indeplineşte toate cerinţele de mai sus. Vreau să precizez din start că reţeta lui Costăchel o fi ea făra fasoane dar este foarte gustoasă, iar vinul, şi el fără fiţe, este o lecţie despre cum trebuie să fie un Merlot. Dar, să revenim la chestiune. Culoarea vinului este de un roşu curat şi frumos, nasul este intens, cu arome de fructe de pădure şi ierburi sălbatice, iar gustul, proaspăt şi revigorant, are multe prune şi cireşe, subtile note minerale şi vagi urme de cacao. Postgustul este persistent, cu note ierboase şi condimentate, iar corpul vinului are o rotunjime şi un echilibru remarcabil: deşi concentratia alcoolica este de 14.5% (!) acest lucru nu deranjează cu nimic. La acest vin raportul calitate-preţ este foarte bun: o sticlă costă 25 de lei în magazinele specializate şi ceva mai mult în restaurante. În final, mi-aş permite o observaţie: poate că mulţi consumatori de Merlot-uri baricate, dure, astringente şi “mai la modă” au uitat că acest soi este unul popular, din care, în mod normal ar trebui să rezulte un vin de consum curent, la un preţ accesibil. Cam asta ne reaminteşte un pahar de Merlot Caloian!
