Aproape perfectă

Q mergea prin parcul pustiu, călcând cu grijă, ca să nu facă prea mult zgomot. Era începutul toamnei şi aleile erau deja pline cu frunze uscate şi castane. Ora era târzie. O aparentă pace se aşternuse peste oraş şi fiecare pas al femeii părea că sfâşie liniştea nopţii cu un foşnet strident. Q nu se … Read more

Pin It on Pinterest