Un spumant născut pe ruta România-Italia şi retur. Vinul de bază este un cupaj în care Plăvaia îşi adjudecă partea leului, iar Feteasca Albă este minoritară. Refermentarea în tancuri de inox s-a săvârşit pe tărâm italian, la fel ca şi îmbutelierea. Toată această trudă chiar a dat roade: avem de-a face cu un spumant reuşit, cu un discret rest de zahăr şi o prospeţime de invidiat. Culoarea este galben auriu deschis, iar perlarea este fină, chiar dacă nu foarte îndelungată. Nasul vine cu pere coapte, alune şi pâine prăjită, totul învăluit în discrete note minerale. Corpul este onctuos, cu alcool aproape insesizabil şi o bună aciditate. Gustul are multe mere coapte, piersici şi fagure de miere. Postgustul este lung, dulce-amărui, lăsând senzaţii de toast şi condimente. Nu rămâne decât să-l răciţi bine, să puneţi alături nişte frigărui de pui şi să ţineţi undeva pe-aproape şi cea de-a doua sticlă.
