M-a întrebat de curând un francez din Bourgogne în vizită prin Iaşi dacă pot să-i recomand un vin alb sec din categoria premium făcut în zonă. Primul meu impuls a fost să-i răspund, cu regret, că nu prea există aşa ceva pe o rază de 2 judeţe… Ştiu că deja mi-am făcut mulţi “prieteni” cu acestă opinie dar asta e, mi-o asum! Şi totuşi… să fie dracul chiar atât de negru? Nici vorbă… Francezul stătea în continuare în faţa mea şi mă privea oarecum uimit. “Există un Aligote produs la Casa Olteanu de pe dealurile Vişaniului” i-am zis eu, extrem de bucuros că scosesem, în sfârşit, asul din mânecă. Aligote! Exclamă foarte satisfăcut burguinionul – să-l vedem de îndată! Şi, împreună, am turnat vinul în pahare. Culoarea este galben aurie cu vagi nuanţe verzui. Nasul, impetuos, are flori de câmp şi fructe din livada în măsuri egale. Gustul este proaspăt, acid şi elegant, cu note citrice dar şi minerale. Dacă îl uitaţi în pahar vre-o 10 minute şi se încălzeşte puţin vinul evoluează foarte frumos spre arome de soc şi ceva fructe de la tropice iar postgustul este lung şi onctuos. “Cât costă?”, m-a întrebat în final francezul… “40 de lei sticlă”, i-am răspuns eu. “Putea fi şi mai ieftin dar se poate bate de la egal la egal cu orice Bourgogne Aligote de pe la noi” conchise el. I-am dat multă dreptate în sinea mea, mai ales că ştiam bine că există destui oameni mult mai largi la pungă decât francezii… Dar era să uit esenţialul: acest vin este pur şi simplu hărăzit pentru somonul lui Costăchel!
PS: Săptămâna aceasta Blogul Paharnicului împlineşte un an de “vindependenţă”… Hai noroc!
Hai noroc si la cat mai multe recomandari bune!