Nu, astăzi n-am să vă povestesc despre vinuri. Voi scrie, doar pentru o dată, un scurt “editorial” despre pasiune. Pasiunea pentru vin. Nu va fi, cu atât mai puţin, vorba despre vre-o cramă sau despre vre-un vinificator. Va fi vorba despre câţiva oameni care au ales să evadeze din iureşul cotidian apropiindu-se într-un mod cât se poate de ludic de o fiinţă cu multe valenţe imaginare, numită vin. Sunt convins că citind aceste rânduri vă veţi întreba dacă nu cumva mă aflu sub influenţa alcoolului sau dacă nu am luat-o razna. De băut n-am băut nici o picătura (vă jur!) însă există posibilitatea s-o fi luat niţel razna. Dar, haideţi s-o luăm cu începutul şi poate ne lămurim…
Weekend-ul trecut norii s-au răspândit şi vremea a fost, timp de două zile, de o frumuseţe orbitoare. Tot la fel a fost şi prima întâlnire a bloggerilor de vin: două zile în care ne-am desprins prin catapultare de viaţa reală şi ne-am exhibat pasiunea comună pentru vin. Unii spun că Internetul alienează minţile oamenilor şi că este (încă) un drog pe lângă multe altele. Pentru bloggerii prezenţi la Azuga (Mona Arsulescu, George Mitea, Ciprian Haret, Vali Sămînţă şi, cu voia dvs., subsemnatul) aceasta aserţiune s-a dovedit falsă. Cu toţii am dorit să ne desprindem din spaţiul virtual şi să ne transpunem în dimensiunea cât se poate de reală a contactului interpersonal. Uimitor este faptul ca nici măcar n-am vorbit despre vin atât de mult pe cât mă aşteptam. Dar, cel mai formidabil este că nu m-am mai simţit de vre-o douăzeci de ani atât de bine în compania unor oameni (aparent) necunoscuţi. Cred că ultima dată când mi s-a întâmplat asta eram prin liceu – vârstă la care prieteniile se legau cu o fertilitate de care imi este dor şi astăzi. Deci, să recapitulăm: munte, soare, toamnă, vin bun, prieteni noi, polemici, poveşti… QED – cum ar zice proful de mate!
Şi, dacă cineva mă întreabă cu ce ne-am ales concret din această întâlnire, am un raspuns foarte clar: bloggerii de vin au hotărât, în unanimitate, să se constituie într-o asociaţie cu personalitate juridică. Work in progress… Pentru moment, nu pot să vă spun nimic mai mult.
În final, dacă ceva din atmosfera întâlnirii de la Azuga mi-a scăpat, atunci fotografiile de mai jos vor compensa cu siguranţă această lipsă.
PS: Chiar dacă am spus la început că nu va fi vorba în acest material despre nici o cramă, îmi fac o datorie de onoare din a aminti că aceasta primă întâlnire a bloggerilor de vin a avut drept gazdă mai mult decât ospitaliera pensiune din incinta Cramelor Rhein din Azuga şi oamenii inimoşi de aici.
