Novacul, Negrul de Drăgăşani şi Crâmpoşia Selecţionată sunt soiuri cunoscute de către marea majoritate a amatorilor de vin, dar nu acelaşi lucru s-ar putea spune despre sortimentele de struguri aproape uitate ale podgoriei Drăgăşani: Victoria, Calina, Alutus şi Vilarom. Parcă nici nu sună a soiuri de struguri… mai degrabă a toponime. Aş fi foarte curios dacă un specialist în viticultură sau un enolog mi-ar putea explica de ce nici un producător serios din România nu mai face vin din aceste soiuri. Din considerente tehnologice sau de marketing? Ar fi oarecum hilar să comandăm la restaurant un pahar de Vilarom? În fine… până soluţionăm această enigmă eno-lingvistica vă propun să revenim la unul din soiurile ceva mai cunoscute ale podgoriei olteneşti şi anume Negru de Drăgăşani. Cum nu există prea multe variante reuşite din acest sortiment am să vă recomand probabil cel mai bun Negru de Drăgăşani şi anume cel produs de Agricola Ştirbey. Culoarea vinului este roşu intens cu reflexii vişinii. Buchetul prezintă arome de fructe roşii, cireşe şi vişine. Gustativ avem de-a face cu un vin corpolent cu multe fructe de pădure, mure şi vişine, foarte rotund, moale, cu tanini fini bine integraţi şi o bună aciditate. Este un vin cu multă personalitate care impune de îndată respect oricărui degustător. Preţul de 70 de lei pentru o sticlă este unul “de sărbătoare” dar pulpa de miel cu usturoi propusă de Costăchel merita cu prisosinţă o asemenea licoare!
