Chiar dacă nu este, reţeta lui Costăchel pare olteneasca get-beget. În consecinţă voi propune la pilaful de praz o Crâmpoşie de Ştirbey – prinţul vinurilor de Drăgăşani – aşa cum îmi place mie să-l numesc. Vechile soiuri ale podgoriei Drăgăşani, până la filoxera din 1884, au fost Crâmpoşia, Gordanul şi Braghina (să mai zică cineva că limba noastră nu-i o comoară). Tot în acele vremuri Crâmpoşia era cunoscută în podgoria oltenească şi sub denumirea de Cârlogancă sau Băldoaie. Iată dar, un puternic argument lingvistic pentru a demonstra că va fi greu de promovat acest soi prin “străinătăţuri”, că doar nu v-aţi aştepta de la un chelner parizian spilcuit să pronunţe corect “Crâmpoşie” sau, doamne fereşte, “Cârlogancă”. Soiul alb Crâmpoşie Selecţionată (căci despre el vorbim azi) este o “inginerie genetică” făcută prin 1972 de “un grup de cercetători” din Drăgăşani cu scopul de a readuce în cultură Crâmpoşia Veche distrusă de filoxeră. Chiar dacă experimentul lor a reuşit şi podgoria a fost repopulata cu Crâmpoşie Selecţionată, acest soi rămâne încă într-un (nejustificat) con de umbră. Aşa că voi aduce din nou un (mic) omagiu cunoscutului dr. Ion Puşcă dar şi lui Oliver Bauer, vinificatorul neamţ al cramei Ştirbey, care au reuşit, să “readucă în joc” acest soi oltenesc. Dar destul cu istoria… cred că a venit momentul să turnăm vinul în pahare! Culoarea este galben deschis cu tente verzui iar buchetul este intens şi elegant cu arome de citrice. Gustativ avem de-a face cu un vin sec, răcoros şi revigorant, cu note de grapefruit, soc şi ardei gras. Postgustul este mediu cu note minerale şi citrice iar impresia generală este de vioiciune şi echilibru, buna lui aciditate îmbiindu-ne imediat la un nou pahar. Fără a fi un soi celebru, Crâmpoşia Selecţionată este un vin pe care dacă-l guşti măcar o dată îl vei ţine minte prin personalitatea sa puternică. Este un vin de primăvară-vară pe care preţul de 30 de lei pentru o sticlă îl recomandă chiar şi în perioadele mai reci!
