Doamnelor şi domnilor, iată o reţetă la care visam într-o noapte de februarie când, blocat printre nămeţi într-o maşină pe care o zgâlţâia viscolul, mă rugam să nu se termine motorina până la ziuă… Între timp vremea s-a încălzit, guvernul s-a schimbat şi Costăchel ne propune o construcţie gastronomică reprezentând chintesenţa primăverii: varză fragedă şi carne tandră. Ştiu că sună undeva la limita erotismului culinar dar îmi asum expresia! Pentru o asemenea “minunăţie” grupul de cercetători în wine-pairing recomandă un Riesling de Rhin. Românesc. Cum nu sunt foarte multe opţiuni pe piaţa, vom trece direct la subiectul de azi: Rheinriesling 2011, un vin produs de Crama Lacerta din Finţeşti (Dealu Mare). Răcim vinul, dar nu prea tare (8-10 grade) şi îl turnăm în pahare. Culoarea este galben deschis, cu o bună limpezime. Nasul, predominant mineral, are şi note ierboase (puţin fân, dar nu prea mult), florale (ceva flori de tei, dar destul de vag) şi o tuşă de ardei gras. Gustul este lemnos, lejer fructat (banane, lime şi ananas), cu o bună aciditate şi o discretă astringenţă. Cu toate că alcoolul este de 13,7%, trebuie remarcată excelenta sa integrare în corpul vinului. Postgustul este lung, proaspăt, citric şi puţin condimentat. Nu este tocmai un Riesling de Rhin tipic. Mi-aş fi dorit, poate, ceva mai mult fruct. Preţul de 55 de lei pentru o sticlă îl situează în segmentul de vinuri unde judecătorii sunt destul de aspri, aşa că am să vă spun doar atât: evoluţia lui 2011 faţă de 2010 este una în bine!
