Legenda spune că Isus, în timp ce se ridica la ceruri, a scăpat o lacrimă chiar la poalele muntelui Vezuviu şi, ca prin minune, în locul cu pricina au început să crească viile. Cum o fi fost vinul la acea vreme, nu m-aş hazarda să mă pronunţ. Ce pot să vă spun însă cu siguranţă este cum se prezintă Lacryma Christi Rosso în ziua de astăzi: un vin tânăr, nervos şi plin de personalitate. Culoarea este roşu închis, cu bordură vişinie. Nasul are coacăze, mure şi vişine, cu note condimentate după ce se aerează puţin în pahar. Vinul se exprimă direct, fără ocolişuri. Gustul este centrat pe vişine, cireşe şi prune plus puţin piper alb, lemn şi tabac. Postgustul scurt şi proaspăt lasă arome de fructe roşii şi note puţin afumate. Nu are nevoie de decantare şi trebuie servit un pic mai rece, pe la 14-16 grade. Să vă mai spun cât de bine merge cu reţeta lui Costăchel de friptură de miel la tavă?
