Această “coptură prelungită”, cum zice chiar maestrul Costăchel, se cade s-o asezonăm cu un Cabernet Sauvignon de Mehedinţi, un vin al “Olteniei profunde”, aşa cum îl numesc cei de la Crama Oprişor. Dacă o fi sau nu profundă Oltenia acolo unde s-a născut acest vin mai rămâne de văzut. Sigur este că avem de-a face cu un vin perfect pentru “nuca de vită”, special conceput pentru gastronomie, complex şi în acelaşi timp prietenos. Vom avea mare nevoie de un vin de cursă lungă deoarece va trebui să aşteptăm vre-o 3-4 ore ca să fie gata friptura. Aşa că avem tot timpul să desfacem prima sticlă de Caloian Cabernet Sauvignon (mă gândesc s-o deschidem şi pe-a doua când va fi gata friptura!). Să turnăm deci în pahare. Culoarea este rubiniu-sclipitor cu o margine purpuriu-vineţie, un nas complex de cireşe şi vanilie cu note discrete de tutun. Atacul vinului este catifelat (iată de ce îl numeam “prietenos”) cu gust de ciocolată amăruie, fructe de pădure confiate şi curmale. Textura îmbină fericit alcoolul (13%) cu aromele maiestuoase dar în acelaşi timp satinate. Postgustul este mediu, cu note de vanilie, ierburi uscate, pământ reavăn şi trufe. Este un vin puţin contradictoriu, în sensul că place de la prima înghiţitură fără nici o rezervă dar are, poate, un corp prea mlădios pentru un Cabernet Sauvignon. Aş îndrăzni să spun că e un Cabernet care ar putea lesne convinge un amator de Pinot. Preţul de 27 de lei pentru o sticlă este încă un argument în favoarea adjectivului “prietenos”. Aşa că, în final, dacă tot e gata friptura lui Costăchel, vă propun să chemaţi prietenii la masă şi să deschideţi şi cea de-a doua sticlă!
