Costăchel ne asigura că reţeta lui este improvizată. În schimb, eu vreau să vă fac o recomandare pe care am verificat-o personal: un Chardonnay 2009 de la Viticola Corcova, judeţul Mehedinţi. Chiar dacă e unul dintre jucătorii “tineri”, Corcova a ajuns în ultimii doi ani un nume consacrat al industriei. Dar, să nu lungim prea mult vorba şi să turnăm vinul în pahare… Culoarea este galbenă, curată, cu reflexii verzui. Nasul, fructat, cu arome de pere, citrice şi miere, are vagi note reductive care dispar după 15 minute de aerare în sticlă. Gustul este proaspăt iar corpul, delicat, are o foarte bună aciditate. Predomină notele de grapefruit, banană şi pară, dublate de o senzaţie dulceagă şi onctuoasă. Postgustul este mediu şi, pe final, rămânem cu o vagă dar plăcută nota de fum. Impresia generală este că avem de-a face cu un vin zglobiu, foarte echilibrat dar cu o tipicitate moderată: cred că mi-aş fi dorit o onctuozitate mai accentuată şi o aciditate un pic mai redusă… În loc de concluzie, m-aş putea gândi la destule Chardonnay-uri impresionante, dar cu greu aş putea numi un vin din acest soi care, pentru 29 de lei, să ofere mai multă satisfacţie ca cel de mai sus.
Imi ingadui sa comentez ca, dupa cunostintele mele nu foarte avansate, aciditatea redusa si onctuozitatea nu sunt neaparat caracteristici de soi ale Chardonnay-ului, ci mai degraba caracteristici obtinute in urma unui anumit stil de vinificare. Stil practicat mai degraba in “lumea noua”, dar care, ce-i drept, incepe sa prinda si in cea “veche”.
Si as mai zice si o parere strict personala, si anume ca expresia “tipicitate de soi” e folosita un pic cam prea des, fiindca soluri si climate diferite pot scoate din acelasi fel de strugure rezultate destul de diferite.
În bună măsura e foarte adevărat că Lumea Nouă ne-a obişnuit cu Chardonnay-uri onctuoase şi cu cu aciditate scăzută. Însă, nu mai departe de acum două săptămâni am degustat (prin amabilitatea celor de la Recaş) o sticla de Chablis 2009 Louis Latour, un Chardonnay cât se poate de “old school”. Surprinzător, dar mi-a fost foarte greu să evaluez ce anume predomina: aciditatea (foarte mare) sau onctuozitatea (de asemenea foarte mare). Cred că Chardonnay-ul, un strugure mai degrabă neutral, poate fi pilotat de către un vinificator iscusit în orice direcţie…
Exceptional Chablis-ul 2009 amintit!