ProWein 2013, trezirea la realitate

Organizarea a fost impecabilă, în cel mai nemţesc stil cu putinţă. Cele patru super-puteri europene, Italia (1150 expozanţi), Franţa (1000), Germania (925) şi Spania (435) au primit fiecare câte o hală separată, parcă de teamă să nu se încaiere. Ca să nu nedreptăţim pe nimeni ar mai trebui menţionate: Austria (370 expozanţi), Portugalia (235) şi Africa de Sud (100). Nu mă pot abţine să nu pomenesc şi câteva prezenţe exotice: Japonia, Liban, Tunisia şi China. În total, 7 hale şi 5000 de participanţi, minus câteva zeci care s-au înscris dar s-au pierdut pe drum spre Dusseldorf. Şi încă un amănunt interesant: în ultimii doi ani numărul de participanţi a crescut cu circa 1000. Biletele de intrare la târg au putut fi cumpărate doar de vizitatorii “din industrie” şi de membrii presei de specialitate. Mă rog… şi de câţiva băieţi mai descurcăreţi. De remarcat că în cele trei zile de târg tot oraşul Dusseldorf gravitează în jurul ProWein. Toate mijloacele de transport sunt gratuite pentru oricine deţine un bilet la ProWein. Aeroportul, gările, taxiurile şi hotelurile sunt branduite cu ProWein. Restaurantele, barurile, cafenelele, cluburile şi magazinele sunt pregătite cu oferte pentru vizitatorii ProWein. Cu alte cuvinte, Dusseldorf means business… big time!

Despre vinurile prezente la ProWein s-ar putea scrie mii de pagini, aşa că am să mă mărginesc la două observaţii scurte. În primul rând, majoritatea covârşitoare a expozanţilor au venit la Dusseldorf cu un obiectiv cât se poate de clar: să-şi promoveze vinurile făcute din soiuri locale. Ca o mică anecdotă, aş aminti replica unuia dintre expozanţii standului consorţiului Brunello di Montalcino, pe care l-am întrebat dacă nu are în ofertă şi vinuri super-toscane: “producem şi aşa ceva dar noi venim aici pe banii asociaţiei şi nu avem voie să prezentăm altceva decât vinuri realizate din Sangiovese 100%”. No comment. În al doilea rând, aş vrea să infirm zvonurile care circulă pe la noi, cum că vinurile s-au scumpit în toată Europa din cauză că 2012 a fost un an prost. Aş cita răspunsul unui negociant din Bordeaux căruia i-am cerut un feed-back pe acest subiect: “vinul tânăr, din 2012, va fi cu 3-5% mai scump din cauza recoltei ceva mai slabe, dar restul vinurilor mature ce vor fi scoase în 2013 vor avea preţuri cu 15-20% mai mici ca anul trecut, din cauza scăderii pieţii”. Situaţia este similară în Bourgogne şi Champagne. Nu mai vorbesc de Spania sau Germania care şi ele au scăzut preţul vinului premium. Deci aşa stăm şi nu altminteri.

În final aş face un comentariu referitor la mult contestatul stand al României. Hala în care am fost repartizaţi era practic cea mai bună: cea a Germaniei. Cred că a fost una dintre cele mai aglomerate zone din tot târgul. Fără nici un folos însă, căci standul nostru a fost plasat, aproape în duşmănie aş îndrăzni să zic, undeva “la balcon”. Vă jur că am căutat scara de acces timp de 10 minute. Şi ştiam bine unde voiam să ajung… Pe de altă parte, privind târgul în ansamblul său, mă tem că problema românilor la ProWein n-a fost nici pe departe una de poziţionare în spaţiu. Să presupunem că am fi avut un stand în cel mai bun loc posibil. Asta n-ar fi rezolvat carenţa majoră a producătorilor români: vinurile din soiuri autohtone, singurele interesante din perspectiva unui partener străin, sunt în minoritate în oferta cramelor noastre. Da, sigur că existau şi excepţii. Câteva sticle de Şarbă, Crâmpoşie, Tămâioasă Românească sau Fetească Neagră tot mai găseai dacă le adunai cu grija de la toţi cei 20 de producători prezenţi, dar majoritatea vinurilor româneşti erau tot din Chardonnay, Sauvignon Blanc, Riesling, Pinot Gris, Merlot, Cabernet Sauvignon, Syrah sau Pinot Noir. Iată că preţul reconversiilor cu soiuri internaţionale făcute, în ultima decadă, cu mult entuziasm de către producătorii români a ajuns la scadenţă. Acum nu ne mai rămâne decât să facem un Riesling mai bun ca în Mosel, un Chardonnay mai bun ca în Chablis, un Sauvignon Blanc mai bun ca în Sancerre, un Pinot Gris mai bun ca în Alsacia, un Merlot sau un Cabernet Sauvignon mai bun ca în Bordeaux şi, cireaşa de pe tort, un Pinot Noir mai bun ca în Burgundia… Aferim!