Prăjitură de mere & Castel Stârmina Tămâioasă Românească

Trebuie să recunosc cu mâna pe inimă că păcătuiesc sistematic: nu-mi plac vinurile albe demiseci. Asta desigur până la proba contrarie. Câteodată însă, se întâmpla să am nevoie de un vin alb pentru un minunat desert cum este cel propus de Costăchel. Şi atunci, de obicei, mă îndrept către un vin alb dulce. Tocmai de aceea vinurile demiseci, din punctul meu de vedere, au cam căzut în dizgraţie. Dar, zilele trecute, s-a petrecut minunea… Am gustat Castel Stârmina, o Tămâioasă Românească demiseacă din 2009 de la Vinarte şi am rămas absolut fermecat! Haideţi să turnăm această licoare în pahare şi să vedem de ce… Vinul este tânăr şi are o culoare galben aurie cu reflexii verzui. Nasul este intens, cu arome de flori de soc şi tei, miere de albine, note de caramel şi nucşoară. Gustativ avem de-a face cu un vin demisec cu un perfect echilibru între alcool (12.5%), zahăr (10 gr. /litru) şi aciditate. Postgustul este prelung cu note citrice. Ca impresie generală, aş putea descrie acest vin ca “o bombă de fruct” rotundă şi crocantă. Preţul pentru o sticlă este de 25 de lei ceea ce pentru un vin atât de complex şi expresiv este o veritabilă afacere. Unii cârcotaşi vor spune că această Tămâioasă Românească nu are tipicitate, dar eu cred că enologul nu s-a gândit nici o clipă să facă pe plac tradiţionaliştilor… şi a avut dreptate: vinul a fost medaliat cu aur la concursul “Strugurele de Aur” din 2010!